A mai trecut un an din viaţa mea , totul s-a mişcat rapid cât ai clipi. Nu mi-am dat seama dacă am făcut ceva bun sau am stat pe un scaun şi am făcut pânze de păianjen. Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie , iulie, au- oh iulie! Da uite că făcusem vreo şaişpe ani şi acum? Acum merge pe şaptişpe, mă mişc repede precum trenul personal. August, septembrie clasa a X-a plăcut/neplăcut, octombrie, noiembrie, da noiembrie. Luna în care tu ai spus să o facem din nou, să mai dăm a o mia şansă. Am acceptat? Da. De ce? Din prostie. Din prostie? Da şi doar atât? Nu. Şi din dragoste. Ştiu ,deja te simţi ameţit dragul meu cititor. De ce? De dragoste? Nu. De prostia mea.
Te i-au în braţe şi ştiu că mă iubeşti. Inima mea ştie că nu te prefaci pentru că îţi simt gelozia din vene, simt cum mă priveşti, îţi simt buzele peste ale mele tremurând.Simt atunci când eu plâng că şi tu ai vrea să plângi cu mine, dar eşti bărbat şi asta este total împotriva firii tale, nu trebuie, nu trebuie să faci asta.
Te iubesc, mă iubeşti şi noi doi ştim că nimeni nu se iubeşte ca noi. Suntem precum doi fluturi ce dansează lin unul pe lângă altul combinându-şi culorile formând curcubee; suntem ca doi peşti ce înoată în jurul cozilor îndrăgostiţi, aş putea să ne comparăm cu sute de animale căci aceea ar fi dragostea pură sau dragostea de copii.
Nu pot descrie ceea ce mă face pe mine fericită în aceste momente, nu pot decât să spun că are cei mai frumoşi ochi din întreaga lume. Acei ochi senini, albaştrii, ce te fermecă dintr-o privire. Te iubesc şi nu-mi va fi vreodată ruşine să o spun, I LOVE YOU, IDIOT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu