privesc în faţă , oameni trişti , zâmbete false , iubire falsă ;prostie , nu mai vreau să văd aceste feţe... vreau să-mi strâng visele şi să le arunc. ştiu , nici nu-ţi pasă dacă plec , dacă nu mă mai găseşti... nici căutarea nu-şi are rostul. vreau din nou să simt textura buzelor tare pe centrul buzelor mele... nu recurg la cianură , nu recurg la pumnale... oricât aş vrea să nu , viaţa face ca ea.
nu poţi murii şi reînvia atunci când vrei tu ;
am ajus să urăsc mai mult ca iubirea , iubirea a ajuns să fie un căcat pentru mine. să urăsc să iubesc ; iubirea este iubire , nu am avut parte de ea. am dăruit dar nu am primit.
dăruirea de sine nu constă în a te dărui trup , ci şi suflet. Trupul este acum , sufletul apoi ... trupul putrezeşte , moare mâncat de viermi ; însă sufletul poate murii mâncat doar de suferinţă , de nedăruirea iubirii necesare.
unde dracu ai văzut tu iubire fără dăruire? nu , nu . nu mă refer la iubirea falsă. ci la ceea adevărată ; iubirea adolescentină , aceea iubire dăruită până la maximul posibil al unui adolescent . dar prostia este că în ziua de azi nici măcar un copil nu mai e în stare să facă asta şi să dea aceea iubire adevărată. toţi ne-am schimbat , în bine în rău... răul cântăreşte o parte mai mare.
nu trebuie să gândeşti înainte de faptul iubirii, nu coopera cu creierul , ci cooperează cu inima.
uhm , viaţa ei şi cu a lui , se fac împreună viaţa lor ;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu