Friends , are just a illusion

Prietenii... ce ţi-e şi cu prieteni ăştia! Sunt mai trecători ca vântul,vin te fac să ai încredere ... sunt doar nişte actori pe scena inimi noastre. Zâmbim , chicotim şi suferim împreună. Orgoliul distruge totul , iar noi nu devenim decât nişte pioni mutaţi în viaţa de zi de zi. Mai pun un pahar de lichior şi privesc pozele cum vântul parcă mi-le împrăştie în minte-mi sedată.
Nu-mi găsesc persoana , nu mă regăsesc , durere , chin şi pasiune ; căci fără tine dragă prietene îmi este bine , dar mai bine îmi era când erai lângă mine! 
Ascultă-mă dacă îţi strig numele. Alerg pe drumul ghinionlui , vântul mă bate , mă răzbate. Pic , lacrimile şi de asemenea , am nevoie de tine iai prietene! Nimic nu mai e cum era înainte , norocul mă evită , prietenii mă evită... 
Ce am devenit ?! M-am demascat şi am devenit un monstru? Un monstru invizibil , şi tăcut. Dar voi? Voi de ce vă ascundeţi după măştiile din porţelan de proastă mână? Nu voi fi nevoită să vi le îndepărtez , pentru că atunci când ve-ţi avea nevoie de mine , vi le daţi singuri jos. Dar atunci eu voi purta o mască.
Pe drum se piere viaţa , pe drum am să pier şi eu ; în propiul sânge tastez acum , boala mă cuprinde şi moartea mă priveşte. Din nou mă albesc la faţă şi gata gata să renunţ , picând pe covor , îndurerată sunt. 
Viaţa unui adolescent este mult mai grea în singurătate. Dar poate aşa îmi va fi mai bine , fără voi. Eu vă accept aşa cum sunteţi , deşii nu vreau ascunzişuri ,chiar dacă o prietenie are şi suişuri şi coborâşi. :)