Sentimente...

Uneori îmi vine să fug , să plâng căutând o portiţă de scăpăre din această lume crudă... Unii nu înţeleg... nu mă înţeleg. Asta sunt eu...plâng , sufăr , râd , mă amuz , visez ... sunt ca un copil mic... nu am sentimente de doi bani... sunt foarte scumpe , dar le-aş vinde pe un chior... 
Sentimentele astea mă obligă să sufăr , mă obligă să râd... mă obligă să fiu eu!
Sentimentele mele nu mă lasă în această viaţă să fiu mai liberă ... mă ţin în lanţuri. Nepăsarea nu stă cu mine , în schiimb conştiinţa da! 
Le urăsc! Te urăsc! Vă urăsc...!
Poate că sunt o idioată , o ipocrită , ratată şi cum mai vrei tu. Dar nu mă face să sufăr.
Aparenţele întotdeauna înşeală! 
Eu dau o impresie de dură? Ei bine nu sunt aşa!
Şi nu voi putea fi aşa , nici atunci când voi trece prin viaţă. Şi se pare că nu pot trece nici ca vaca prin viaţă , nici ca o raţă prin apă , ca o cioară prin lanul de grâu . Sunt ca un iepure...un iepure vânat ; alerg , alerg , dar obosesc ... vânătorul este mai puternic ca mine şi primesc un glonţ...acel glonţ poate însemna o lovitură în stomac! Fluturaşii mei se zguduie , şi iubirea dispare.
Moare... face spuff şi se evaporă. Iubirea pentru o singură persoană...
Atunci când câinele vânătorului se apropie , mai am o şansă şi o zbughesc spre lumină...lumina fiind acel altcineva care mă va face să uit...
Să te uit , să vă uit , să uit totul ce ma făcut să sufăr atât de mult...